Satul Corbeşti aparţine părţii mijlocii a Podişului Transilvaniei, şi se situează între dâmburile Văii Nirajului. Nici în intravilanul satului, nici în extravilan nu se găseşte teren de câmpie. Câmpurile aparţinătoare satului s-au format prin eroziune, startul productiv are numai câteva centimetri grosime. Fără îmbunătăţiri permanente nu se poate cultiva nimic pe aceste meleaguri.

Nu cunoaştem exact data formării acestei localităţi, dar în „Registrul” din 1567, între satele Scaunului Mureş apare ca localitate sub numele de „Chijokafalva”, cu teri gospodării.

Satul Corbeşti este practic singurul dintre localităţile comunei noastre, care poate fi considerat drept depopulat. Dezvoltarea satului a evaluat încet, fără probleme pînă în 1962, cînd datorită colectivizării forţate s-a început migraţia în masă a locuitorilor satului. Atunci începu-se slăbirea ordinii, a disciplinei şi dispariţia cinstei şi în acelaşi timp degradarea situaţiei acestui sat.

Şcoala, construită în anul 1833, încearcă în zilele noastre să asigure acumularea cunoştiinţelor minime de către cei 10 elevi, din care majotitatea este de etnie rromă.

Marea schimbare pe plan economic nu era pe măsura aşteptărilor şi nu a reuşit să rezolve problemele sociale ale locuitorilor satului. A început migraţia, oamenii încercînd să găsească noi locuri de muncă. Procesul a devenit ireversibil şi astfel după evenimentele din 1989 numai 20% a mai rămas din populaţie. Încet au dispărut casele, curţile şi străzile furmoase, fiind acoperite cu buruiană, simbolul vremurilor cumplite.

După cum am pomenit deja terenurile agricole ale satului nu au putere productivă, însă cireşele din satul Corbeşti au fost cunoscute în întregul Ardeal.

Astăzi aproape 90% din populaţia satului este de etnie rromă. Cei care au fost nevoiţi să părăsească satul lor natal aşteaptă cu nerăbdare ca să aibă unde să se întoarcă din când în când, cel puţin în viztită.
Bibliografie: Szigeti Mihaly, Corbeşti leagănul nostru